“N-ai cei
şapte ani de acasă!” Cu siguranţă că te-ai simţi ofensat
dacă cineva ţi-ar spune asta. Te-ai simţi şi mai ofensat pentru că imediat
te-ai gândi la părinţii tăi care nu au prididit să-ţi predea lecţii de bune
maniere. “Să nu mai spui acest cuvânt!”, “Nu vorbi cu gura plină!” etc. Oare la
atât se rezumă cei 7 ani de acasă? La predarea bunelor maniere? Șapte ani doar de bune maniere?
Vă mai amintiţi cele 10
principii, hai să le numim porunci, care definesc un părinte bun?
Respectaţi prima poruncă şi bunele maniere se vor învăţa uşor, fără “recapitulări” sau ̋extemporale ̋
. Exemplul tău
contează. Controlează-ţi gesturile, filtrează expresiile, alege-ţi hainele şi
atitudinile adecvate situaţiilor şi nu vei avea prea mult de lucru.
Și totuşi, prezenţa ta lângă copil în cei şase/ şapte ani
dinaintea perioadei şcolare este obligatorie. Un calcul matematic demonstrează
că este nevoie de voi încă 4-5 ani după ce copilul începe şcoala. Să vă
explic de ce:
Un an calendaristic are 52 de săptămâni. Anul şcolar are doar
33 săptămâni. Cu o medie de 4 ore/ zi, copilul*
petrece 660 ore/ an la şcoală cu un învăţător care se ocupă de încă 26- 27
copii. Asta înseamnă că din totalul orelor dintr-un an dedicate
activităţilor, copilul petrece aprox. 7.56%
la şcoală. Viaţa este generoasă cu voi şi vă oferă peste 90% din timpul
copilului. Concluzia este că ceea ce se întâmplă în afara şcolii este de o
importanţă vitala şi impactul este determinant pentru dezvoltarea personalităţii
copilului.
Școala de acasă, fără
catalog şi note, poate să stimuleze progresul copilului sau să impiedice evoluţia
sa academică. Din păcate şi reversul medaliei este valabil: poate un învăţător să distrugă toată munca ta de părinte?
Oh, da! Dar despre asta într-un alt articol.
*Calculul se referă la programul de
gradiniţă sau şcoală primară de 4 ore/ zi.
No comments:
Post a Comment