Să stăm de vorbă (3) - Educatorul care nu educă

Il veţi întâlni la grădiniţă, în şcoala primară şi chiar printre profesorii de la clasele 5 – 8(9).  Cazurile sunt mai rare în liceu sau greşelile lor sunt de altă factură.

Descoperi faţa hidoasă a acestui personaj de abia după începerea anului şcolar, uneori după primele şedinţe cu părinţii. Până atunci te lupţi ca un leu să obţii repartizarea copilului în clasa SA. Are reputaţia unui “guru” în educaţia copiilor, singurul apt să asigure succesul copiilor. Și până vezi numele copilului tău pe listă te trec fiori la gândul că ai putea distruge viitorul micuţului dacă ratezi această şansa.

Ce motive ai să-i refuzi pe ceilalţi?

Unul e tânăr absolvent. Cum poţi să-ţi laşi copilul pe mâinile unui profesor mai tânăr decât tine?  

Altul este prea indulgent. Tu vrei ca educatorul să fie tot ce nu ai fost tu: sever, să-l solicite cu cât mai multe teme, dar în acelaşi timp să umble cu mănuşi de catifea dacă micuţul face greşeli grave.  

Mai sunt educatori pe care nu-i poţi aborda uşor dacă îţi vine ideea să dai un sfat privind metodele de predare. Acesta iese din discuţie automat. Cum adică, altcineva decât tine să decidă ce face copilul la şcoală? Devine dureros să te uiţi neputincios cum copilului i se impune să fie punctual, să nu deranjeze ora ori de câte ori are chef să se joace. Și mai ales, cum să nu-ţi suni copilul pe mobil în timpul orei să-l întrebi ce face?

Dar tu ai avut noroc. Este victorios. Ai tras ceva sfori sau ai avut pur şi simplu o şansă. Micuţul tău este în clasa Doamnei. Doamna poate să fie un om minunat sau să devină coşmarul vieţii tale.

Doamna educatoare/ învăţătoare Coşmar se urcă imediat pe un piedestal unde tu, părinte, nu
ai acces. Din prima zi de şcoală devii subordonatul Doamnei. Ţi se pune în vedere că ai obligaţii. Despre drepturile părintelui nu vorbeşte nimeni. Doamna se înconjoară de un grup de suporteri  infocaţi. Sunt un soi de părinţi-activişti care îşi dedică tot timpul organizării si participării la evenimente, strângerii de fonduri şi răspândirii mesajelor şi îndemnurilor. Admiraţia pentru Doamna este atât de mare, încât orice solicitare devine ordin:

-          să cumpărăm cât mai multe caiete de lucru şi manuale alternative (Evident că timpul fizic nu va permite parcurgerea lor.)

-          să mergem în cât mai multe excursii în timpul cursurilor (Recuperam noi materia cumva.)

-          să nu organizăm Serbarea Abecedarului în şcoală (Nu e trendy. Mai bine mergem într-un loc de joacă unde copiii se pot dezlănţui puţin.) Și poate facem şi un banchet de sfârşit de an şi postăm fotografiile pe Facebook pentru ca toată lumea să vadă rochiţe mulate şi machiajul impecabil al unor fetiţe din clasele primare.

-          sa facem matematică si in locul orelor de desen si muzica şi sa inlocuim ora de lectură cu repetiţii pentru un spectacol, de exemplu. (Oricum copiilor nu le place sa citească...)

-          să mergem la multe, multe spectacole de circ, teatru de păpuşi, cursuri de olărit şi alte activităţi care întrerup ritmul şcolar, distrag atenţia de la obligaţiile şcolare şi dezvoltă gustul pentru chiul. Evident tot in timpul orelor de curs. Orice este bine-venit dacă îl scoate pe copil din bancă.

Acest educator are un dor de ducă  nestăvilit iar în clasă se preface că a corectat temele. Are preferinţe pentru anumiţi copii cărora le trece cu vederea orice şi bineinţeles, cu greu menţine disciplina.

Ei bine, mi-e frică să mă gândesc că ar putea exista asemenea oameni cărora li se încredinţează formarea copiilor de vârstă preşcolară, care devin mici monştri de egoism, chiul, superficialitate sau agresivitate. Și pentru echilibru, în clasa acestor Doamne, vor apare şi copiii complexati, timizi, lipsiţi de personalitate şi supuşi.

Ce trebuie să faceţi dacă observaţi nereguli, dacă sunteţi impotriva unor decizii?

Sesizaţi în scris conducerea grădiniţei sau şcolii. Inregistraţi la secretariat documentul. Formulaţi-vă nemulţumirea clar şi în termeni decenţi, cu date precise şi exemple. Nu veţi fi refuzat. Și dacă se va întampla, mergeţi mai departe. Nu va fi plăcut, dar trebuie să vă protejati copilul. Altfel EL va avea cel mai mult de suferit, nu dumneavoastră.

În numărul următor: “Cei 7 ani de-acasă. Mit sau realitate?”  Veţi vedea cât şi  dacă este protejat un copil “cu cei 7 ani de acasă” în faţa situaţiilor menţionate mai sus.

Saptamana viitoare vom sta de vorba despre "Cei 7 ani de-acasa. Mit sau realitate?" Pentru a primi UPDATES, urmariti-ne.