Descoperi faţa hidoasă a acestui personaj de abia după
începerea anului şcolar, uneori după primele şedinţe cu părinţii. Până
atunci te lupţi ca un leu să obţii repartizarea copilului în clasa SA. Are
reputaţia unui “guru” în educaţia copiilor, singurul apt să asigure succesul
copiilor. Și până vezi numele copilului tău pe listă te trec fiori la gândul că
ai putea distruge viitorul micuţului dacă ratezi această şansa.
Ce motive ai să-i refuzi pe ceilalţi?
Unul e tânăr
absolvent. Cum poţi să-ţi laşi
copilul pe mâinile unui profesor mai tânăr decât tine?
Altul este
prea indulgent. Tu vrei ca
educatorul să fie tot ce nu ai fost tu: sever, să-l solicite cu cât mai multe
teme, dar în acelaşi timp să umble cu mănuşi de catifea dacă micuţul face greşeli
grave.
Mai sunt
educatori pe care nu-i poţi aborda uşor dacă îţi vine ideea să dai un sfat privind
metodele de predare. Acesta iese din discuţie automat. Cum adică, altcineva decât tine să decidă ce
face copilul la şcoală? Devine dureros să te uiţi neputincios cum copilului i
se impune să fie punctual, să nu deranjeze ora ori de câte ori are chef să se
joace. Și mai ales, cum să nu-ţi suni copilul pe mobil în timpul orei să-l întrebi
ce face?
Dar tu ai avut noroc. Este victorios. Ai tras ceva sfori
sau ai avut pur şi simplu o şansă. Micuţul tău este în clasa Doamnei. Doamna
poate să fie un om minunat sau să devină coşmarul vieţii tale.
Doamna
educatoare/ învăţătoare Coşmar se urcă imediat pe un piedestal unde
tu, părinte, nu
ai acces. Din prima zi de şcoală devii subordonatul Doamnei. Ţi se pune în vedere că ai obligaţii. Despre drepturile părintelui nu vorbeşte nimeni. Doamna se înconjoară de un grup de suporteri infocaţi. Sunt un soi de părinţi-activişti care îşi dedică tot timpul organizării si participării la evenimente, strângerii de fonduri şi răspândirii mesajelor şi îndemnurilor. Admiraţia pentru Doamna este atât de mare, încât orice solicitare devine ordin:
ai acces. Din prima zi de şcoală devii subordonatul Doamnei. Ţi se pune în vedere că ai obligaţii. Despre drepturile părintelui nu vorbeşte nimeni. Doamna se înconjoară de un grup de suporteri infocaţi. Sunt un soi de părinţi-activişti care îşi dedică tot timpul organizării si participării la evenimente, strângerii de fonduri şi răspândirii mesajelor şi îndemnurilor. Admiraţia pentru Doamna este atât de mare, încât orice solicitare devine ordin:
-
să cumpărăm cât mai multe caiete de
lucru şi manuale alternative (Evident că timpul fizic nu va permite parcurgerea
lor.)
-
să mergem în cât mai multe excursii în
timpul cursurilor (Recuperam noi materia cumva.)
-
să nu organizăm Serbarea Abecedarului
în şcoală (Nu e trendy. Mai bine mergem într-un loc de joacă unde copiii se pot
dezlănţui puţin.) Și poate facem şi un banchet de sfârşit de an şi postăm
fotografiile pe Facebook pentru ca toată lumea să vadă rochiţe mulate şi
machiajul impecabil al unor fetiţe din clasele primare.
-
sa facem matematică si in locul orelor
de desen si muzica şi sa inlocuim ora de lectură cu repetiţii pentru un
spectacol, de exemplu. (Oricum copiilor nu le place sa citească...)
-
să mergem la multe, multe spectacole de
circ, teatru de păpuşi, cursuri de olărit şi alte activităţi care întrerup
ritmul şcolar, distrag atenţia de la obligaţiile şcolare şi dezvoltă gustul
pentru chiul. Evident tot in timpul orelor de curs. Orice este bine-venit dacă
îl scoate pe copil din bancă.
Acest educator are un dor de ducă nestăvilit iar în clasă se preface că a corectat
temele. Are preferinţe pentru anumiţi copii cărora le trece cu vederea orice şi
bineinţeles, cu greu menţine disciplina.
Ei bine, mi-e frică să mă
gândesc că ar putea exista asemenea oameni cărora li se încredinţează formarea copiilor
de vârstă preşcolară, care devin mici monştri de egoism, chiul, superficialitate
sau agresivitate. Și pentru echilibru, în clasa acestor Doamne, vor apare şi copiii
complexati, timizi, lipsiţi de personalitate şi supuşi.
Ce trebuie să faceţi dacă observaţi
nereguli, dacă sunteţi impotriva unor decizii?
Sesizaţi în scris conducerea
grădiniţei sau şcolii. Inregistraţi la secretariat documentul. Formulaţi-vă
nemulţumirea clar şi în termeni decenţi, cu date precise şi exemple. Nu veţi fi
refuzat. Și dacă se va întampla, mergeţi mai departe. Nu va fi plăcut, dar
trebuie să vă protejati copilul. Altfel EL va avea cel mai mult de suferit, nu
dumneavoastră.
În numărul următor: “Cei 7 ani de-acasă. Mit sau realitate?” Veţi vedea cât şi dacă este protejat un copil “cu cei 7 ani de
acasă” în faţa situaţiilor menţionate mai sus.
Saptamana viitoare vom sta de vorba despre "Cei 7 ani de-acasa. Mit sau realitate?" Pentru a primi UPDATES, urmariti-ne.
No comments:
Post a Comment