Să stăm de vorbă (1) - Sunt un parinte bun?

Faceți un exercitiu de imaginație: sunteți într-un loc de vis, sunteți relaxați, aromele din natură se amestecă cu aburul cafelei. Ați lăsat cartea lângă o cană cu ceai rece și gândul va zboară la o înghețată, o înghețată pe care și-ar dori-o și piciul sau gâza mică care se joacă nu departe de voi. Ce bine de ei că nu-i frământă încă grijă viitorului.

Dar voi? De câte ori întrerupeți câte o activitate pentru că un gând revine, nu vă lasă, îl alungați, dar el stă lipit acolo, lângă alte gânduri privind prezentul sau viitorul copilului?

  

Vă priviți copilul și nu vă puteți abține să nu vă mirați cât este de drăgălaș, energic și ingenios. Dar mai târziu? Îi va fi la fel de bine?

Să ne întoarcem la cafeaua noastră imaginară, dar de data asta pentru o discuție serioasă:  
“Îmi cresc copilul cum trebuie? Îi ofer o educaŁie adecvatã?”

 Voi separa acești doi termeni  care definesc acțiunea părintelui (engl. parenting): 

a crește = a avea grijă, asigurând cu cele necesare (DEX online)

a educa = a forma pe cineva, a influența în mod sistematic, organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copilului (DEX online)

Dacă îi menţii starea de sănătate, echilibrul comportamental și-l vezi mereu fericit, înseamnă că ești pe drumul cel bun. Dar tu vrei mai mult pentru copilul tău; ți-e frică să nu devină cândva obez, dependent de lucruri și oameni, irascibil, comod, plictisit și plictisitor, incorect, anti-social, anxios, depresiv, necontrolat și ne-cooperant așa cum vezi atât de mulți tineri în jurul tău, la televizor sau cazuri redate de presă.

Meseria de părinte bine făcută le rezolvă pe toate. Aproape.

Un tip mai deștept decât mine, profesor de psihologie L. Steinberg de la Universitatea Temple din Philadelphia, USA, a determinat 10 principii care definesc "bunul părinte":

 1. Exemplul tău contează.

 2. Nu-ți sufoca copilul cu prea multă dragoste.

 3. Implică-te în tot ceea ce îi ceri micuțului să facă.

 4. Ține seama de vârsta copilului. Acesta crește şi odată cu el trebuie să crească pretențiile tale și metodele pe care le aplici.

 5. Stabilește și aplică cu sfinţenie un set de reguli înainte ca copilul să meargă la şcoală. Atunci va trebui să-ți reajustezi regulile şi să le accepți și pe cele ale școlii.

 6. Explică-i copilului aceste reguli și deciziile tale.

 7. Limitele sunt indispensabile pentru a determina autocontrolul, dar încurajează neapărat independența copilului. Pentru succesul său în viață, copilul are nevoie de amândouă.

 8. Fii consecvent.

 9. Evită asprimea și duritatea în educarea copilului.

10. Tratează-l cu respect când îi vorbești, când își exprimă o opinie, când realizează ceva. Dacă vei adăuga și un strop de bunătate, un zâmbet, cu siguranță copilul tău se va purta la fel cu toată lumea, toată viața.

Ce ziceţi? Nu-i aşa că sunt 10 idei logice, 10 principii de bun-simţ? Câte dintre acestea aplicaţi? Ar trebui respectate si de profesori?

 

Vă ofer această temă de gândire şi pentru asta chiar meritați să vă răsfățați cu ceva bun și să visați la succesele voastre și ale copilului. Eu îmi voi face o cafea.

Bibliografie (limba engleza):

http://www.temple.edu/psychology/lds/

Pentru puţină destindere, joacă-te cu copilul (3-4 ani) şi povesteşte-i despre animalele din Africa. Este un joc simplu, de câteva minute, un simplu pretext să-i povestiţi în faţa calculatorului şi apoi să-l atrageţi subtil spre o carte ilustrată. Alături de părinţi copilul va fi încântat de amândouă. De fapt, prezenţa dv. îl va bucura cel mai mult.

http://kidsblogs.nationalgeographic.com/littlekids/maze-game-african-animals.html

In articolul următor vom sta de vorbă despre: 

"Cele mai mari greșeli în educarea copilului tău"

Nu uitaţi că stăm de vorbă şi că orice opinie contează, dacă sunteţi părinte sau ai peste 13 ani şi vrei să ne împărtăşeşti din experienţa ta.

Dacă doriţi să primiţi notificări pentru fiecare nouă postare, Follow us.